Din categoria „Trebuie sa vezi filmu’ asta”
Vreau sa fac doua recomandari.
1. Rise of the Planet of the Apes. film superb, gorilele alea sunt minunate.
si 2. Stilyagi. un musical minunat rusesc despre cum infruntau tinerii regimul comunist in anii ’50
Back to Solitude
A last kiss, a last date, a last look into each others eyes.
„Back to Solitude” (2011)
Short film, 5 min.
directed by Joschka Laukeninks
Royal Fashion
Daca nu ati vazut inca spectacolul „Royal Fashion”, maine aveti ocazia s-o faceti. De la ora 19:00 la Teatrul National de Opereta „Ion Dacian”, maine 21 decembrie 2010, un spectacol exceptional in regia Dan Puric. Veti fi cu adevarat fermecati. „Royal Fashion” este o dovada de calitate, frumos, sublim. Nu trebuie ratat sub niciun pretext.
„În 1947 n-a abdicat sub ameninţarea tancurilor sovietice doar monarhia, ci şi calitatea sub presiunea cantităţii revoltate. De atunci, în România, ducem o viaţă pur cantitativă. Măsurată mai întâi în cincinale, accelerată azi dincolo de firea umană, această viaţă ne-a gonit şi ne goneşte încontinuu de noi înşine.
Am încercat prin acest spectacol să aduc aminte ceea ce am pierdut: fiorul înălţător al calităţii. Căci regalitatea asta presupune: o înălţare, o înnobilare, o scoatere din mulţime. În termenii vieţii, femeia pe care o iubim este regina noastră. Ea ne-nalţă dincolo de obişnuitul trăit până s-o cunoaştem. La fel, bărbatul iubit de femeie este regele ei. Dragostea, deci, nu este nici pe departe o stare democratică, ci o stare aristocratică. Este, dacă vreţi, înnobilarea firii umane, atât de supusă biologicului şi gregarităţii, cu statutul de fiinţă.
Fiinţa omului este deci regalitatea firii. „Ce mai faci cu intratul întru fiinţă?”, îl întreabă Eminescu pe Slavici, tocmai ca să-l înveţe să acceadă zilnic la zările înalte ale sufletului frumos. Regalitatea, fiind înnăscută, nu face eforturi şi de-asta nu are nevoie de ideologii, pentru că este organică. Calitatea supremă atrage în jurul ei calităţi. Şi astfel, la palatul regal, Maiestatea Sa Regina Elisabeta îi chema pe oamenii de calitate ai ţării, printre ei şi Mihai Eminescu.
„Domnule Eminescu, cum scrieţi versurile?” l-a întrebat poeta Carmen Sylva, adică cea care era de fapt regina Elisabeta. „Majestate, eu scriu versurile aşa cum cade frunza din copac”, a răspuns Eminescu. Şi astfel, numai în faţa regalităţii, spovedania lui ne-a fulgerat. Eminescu murea cu fiecare vers.
Calitate lângă calitate nu creează o cantitate calitativă, o sumă, o masă, ci o lumină inefabilă la care vin firesc şi alte calităţi. Monarhia este ca lumina soarelui unde fluturii calităţii au putut să zboare în voie, fără frica de a se arde. Comunismul şi lumea haotică de azi, fără de nume, dar sinistră, reprezintă lumina făcută; lampa sau becul la care bieţii fluturi ai calităţii vin în naivitatea lor şi mor ucişi cu aripile frânte de căldura ucigaşă.România şi-a ars fluturii calităţii şi-i arde fără milă şi azi. De asta am făcut acest spectacol, ca să sting lumina ucigaşă şi să deschid fereastra ca să intre soarele.”
Dan Puric
Ozosep – Teatrul Masca
– fragment din primul spectacol cu “Gardienii”; Bucuresti, Piata Universitatii, Coltea.
http://teatrulmasca.wordpress.com/2010/10/28/astazi-cantam-ungureste/
Caragiale
Fericirea
Fericirea este idealul vietii oricarui om. Desi putini sunt cei care o spun, sau care isi dau seama, oricine are ca principal scop in viata propria fericire, fie ea realizata prin dragoste, bani, cariera sau altceva.
Fericirea este acel lucru pe care toti il cauta si vor cu orice pret sa-l aiba, dar la care nu te vei opri niciodata. Unii au de la bun inceput tot ce altii se straduiesc sa obtina intr-o viata, dar nici cei din prima categorie, nici cei dintr-a doua nu se simt fericiti. Cei care duc lipsa de anumite lucruri isi doresc sa le aiba si in invidiaza pe ceilalti, iar cei care au acele lucruri nu pot trai fara sa isi doreasca altceva.
Toti suntem asadar in cautarea fericirii. Ea este scopul vietii. Poti cauta pe cineva cu care sa-ti inparti viata, fericirea ta fiind in iubirea acelei persoane. Poti cauta mijloacele cele mai potrivite de a te imbogati si a iti face toate poftele. Te poti stradui sa lucrezi in domeniul dorit, considerand ca aceasta este adevarata fericire pentru tine. Dar dragostea nu tine de foame, asa cum nici banii sau cariera nu iti pot oferi iubire si sprijin moral. Mereu vei gasi acel ceva ce iti lipseste pentru a-ti intuneca fericirea.
Intotdeauna omul a fost facut sa vada partea goala a paharului si oricate ar avea el isi doreste mai mult. Iar, de obicei, cu cat are mai mult, cu atat doreste si mai mult. Putini sunt cei care vad doar partea plina a paharului, cei care se multumesc cu ce au si se considera fericiti.
S-ar putea intelege de aici ca de fapt fericirea nu exista, ca este o utopie. Nu e cu totul fals. Pentru cei care vad fericirea in a avea totul, o viata perfecta, da, fericirea este o utopie.
Dar fericirea exista. Exista cu adevarat si este pretutindeni. fericirea se gaseste in cele mai marunte lucruri: un zambet, o imbratisare, o vorba buna, un balon sau o prajitura oferita unui copil. E nevoie doar sa faci pe cineva sa surada ca sa fii tu insuti fericit. fericirea este peste tot. Trebuie doar sa o vezi, sa deschizi ochii mari catre tot ce te inconjoara. Ea este acolo asteptandu-te sa o apuci de brat.
Cel care stie sa viseze si sa vada cum intr-o zi visele lui vor deveni realitate stie si cum sa fie fericit. Cel care obtine ceva si se bucura ca un copil este fericit.
Asadar cred ca fericirea trebuie simtita, nu cautata. Nu exista Eudaimon, nu exista o insula a fericirii. Ea este in noi.
Orange Obsession 