A mai trecut un an …

21/12/2008 at 22:31 (Sentimente) (, , , , , , )

fotografii-0042-modified-modified1A mai trecut un an. Nu-mi vine sa cred ca mai sunt cateva zile din decembrie. Se apropie Craciunul, plin de cadouri, mirosuri calde de brad, portocala, scortisoara si cozonac. Miroase a caldura linistitoate specifica fiecarei vacante de Craciun, miroase a iarna, a ciocolata calda si fulgi reci in par. Poate va ninge zilele astea ca sa fie totul perfect. In sfarsit totul perfect! Apoi va veni noul an, un 2009, sper, mult mai frumos decat 2008-ul care a trecut, plin de momente frumoase, de clipe de fericire suprema, si totusi cu atatea intamplari nefericite. A fost un an mult prea lung, mult prea incarcat … un an prin care am trecut cu persoane care de care mai diferite, cu prieteni buni, sau mai putin buni, cu o familie fericita, infasurati in fericire, sau tristete, in lacrimi si zambete care se tineau de mana.

Pornesc asadar spre ianuarie cu speranta in suflet, cu zambetul pe buze si cu ochii umezi de emotie. Si poate ca asta ma va ajuta dupa un an in care m-am maturizat poate prea mult, desi voi ramane vesnic o copila nebuna, un an care m-a facut sa apreciez si mai tare prietenia adevarata si dragostea pura.

Astept sa va revad in 2009, dragii mei, mai fericiti si mai dornici de viata ca niciodata. Orangina va iubeste! Happy holidays!

Anunțuri

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Luna cadourilor. Loving time. Erika

12/12/2008 at 23:08 (Concerte, In Romania, Sentimente) (, , , , , , , )

Decembrie e luna cadourilor, luna in care ar trebui sa fim mai buni, sa le aratam celor din jurul nostru ca tinem la ei si ca da, ne pasa. E o luna magica, plina de iubire, de sentimente, momente magice. Se apropie Craciunul cu globulete colorate, colinde fermecate, miros de portocala, nuca si brad…

E timpul sa ne iubim! E timpul sa-i iubim pe cei din jur!

Cu siguranta fiecare dintre noi e nerabdator sa-si primesca cadourile de la Mosu’, toti asteptam dimineata zilei de 25 ca sa ne putem uita sub brad… Iar seara sa lasam pe masuta lapte si prajituri.. Asta imi aduce aminte de copilarie. Ce frumos era cand eram copii!!! Cat de simplu era, cata magie aveu zilele astea! Asteptarea mosului, privitul pe fereastra dupa sania trasa de reni, pana cand adormeai linistit stiind ca totusi el va veni…

Dar la fel de frumos este si sa faci cadouri. Chiar mai frumos! Hai sa fim atunci mai buni acum , inainte de venirea Craciunui, si sa-i ajutam si pe altii sa fie fericiti! Sa fie sanatosi!

Si vorbind de asta, Cabral iar a reusit! A organizat al doilea eveniment pentru micuta de 2 ani. Pentru Erika 2. In Club Fiat 500 Cabaret, duminica, 14 decembrie, vor concerta trupele Vama, Spin si Directia 5. Pretul biletelor 30 lei, ora 19:30. Un concert pe care vi-l recomand. Hai sa dam o mana de ajutor! 😉

pentru-erika-2-mik1

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Noiembrie

12/12/2008 at 22:43 (Poezii) (, , , )

In patul de marmura al diminetii
Stai ascuns de razele de soare,
Te pitesti ghemuit de problemele vietii,
Iti doresti sa dormi cu-atata ardoare.

Inca o scanteie a venit sa te incalzeasca
O adiere usoara a patruns pe fereastra,
Aerul inmiresmat incepe sa te-nfioare
In asternuturi invadeaza simpatica racoare.

Un dor de lume a-ncercat sa te trezeasca,
De vise ascunse dorind sa te fereastra.
Si-apare tot mai dulce-n camera micuta
Raza portocalie ce s-aseaza pe pernuta.

Te trezesti zambind, uitand de vise,
Cu gandul la noiembrie ce dragoste-ti daruise
Mereu, si fericire si soapte ascunse
In spatele urechii de voci nepatrunse.

Iti amintesti de toamna trecuta
Si de iarna cu cadouri colorate,
De fata cea vesela, simpla si tacuta
Ce te iubea fara sa-ti arate.

Pornesti prin casa in papuci,
Iti faci o cafea cu lapte si visezi
Sa vina azi la usa ta si s-o seduci,
Cu ea de mana-n lume sa evadezi.

Vorbesti in versuri, i-ai scrie poezii,
I-ai construi si omuleti din albele zapezii…
Dar e un vis, caci ea nu e cu tine,
De mult prea trista a plecat si nu mai vine…

Te-mbraci, pornesti pe strada, tu haihui.
Nu stii ce vrea sa-ti spuna viata, doar te supui,
Si mergi visand cu ochii mari si visatori,
In norii de noiembrie prea alergatori.

Citesti in soare poemul copilariei
Si-ti dai seama ca n-ai nicio treaba cu harul poeziei.
Te destepti intr-o lume mult prea rea
Dar esti fericit ca noiembrie e doar a ta.

Noiembrie visator si plin de bucurie,
Cu geruri aspre si dimineti senine.
Noiembrie-ndragostit si cu iubire
Pentru tine, pentru ea, pentru oricine…

Si astfel traversezi fara ratiune
Orasul palid si cu ganduri bune
Te joci cu tine, cu frunzele si cu aerul,
Un vis din care te mai desteapta doar gerul.

Noiembrie cald si rece impreuna
Iti spune raspicat: „Fii fericit!”
Din rele, bune, ce-i mai frumos aduna
Asa ca desi-ti lipseste, tu esti implinit.

PS: Nu trebuie sa intelegi ceva din poezia asta 😉

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Ne ducem de rapa…sau nu!

06/12/2008 at 10:27 (In Romania) (, , , , )

Da stiu ca toata lumea a scris despre asta pe blogurile personale, dar nu ma pot abtine.  Se pare ca in Romania se pot intalni tot felul de specimene, cum ar fi cazut „remarcabilei” „jurnaliste” care s-a gandit sa-i ia interviu lui Despot pe 2 decembrie la evenimentul umanitar pentru ajutarea Erikai, micuta de 2 ani cu leucemie.

Nu inteleg cum astfel de progenituri pot fi numite jurnaliste. Eh, se pare ca totul e posibil in scumpa noastra tara. Tipa se credea chiar interesanta, dupa cum veti vedea, insa Adrian a fost la inaltime si a stiut cum s-o puna la punct.  Unii s-au gandit sa-l critice pentru ca a injurat-o pe biata fata, iar ea si-a permis sa se supere. Tot ce pot sa spun e : Bravo, Adi! Nu stiu cine ar mai fi avut calmul tau in situatia asta 😉

Legătură permanentă 1 comentariu

Mainile sus pentru Erika!

06/12/2008 at 00:10 (In Romania) (, , , , , , )

p5290241E doar o fetita, cu bucle negre, ochisori minunati si un zambet molipsitor, iar azi implineste 2 ani. (3 decembrie)Insa Erika sufera de o boala teribila, leucemie acuta limfoblastica L1. Are nevoie de un tratament la o clinica din Berlin pentru care ii trebuie 180 000 de euro. Si nu e deloc o suma mica… Aseara, petrecerea pentru ziua ei a fost una deosebita, un concert cu strangere de fonduri la care au participat Vita de Vie, Habar, Parazitii, trupa de teatru Passe-Partout – Dan Puric si Cablar. A fost o seara in care sute de oamani si-au dat mana pentru a o ajuta pe aceasta micuta si pentru a-i canta la multi ani intr-un mod cu totul special. S-au strans 33 000 lei…

O poti ajuta si tu pe Erika donand in urmatoarele conturi, la BRD sucursala ACADEMIEI, pe numele Josian Wipper.

RON: RO50BRDE410SV20042894100
EUR: RO10BRDE410SV20043694100
USD: RO06BRDE410SV20043774100

sau sunand la urmatoarele numele de telefon, doar din ROMTELECOM:

0900 900 245 – 5 Euro/apel
0900 900 247 – 7 Euro/apel

Are nevoie de ajutorul nostru! E o minune mica, un ingeras care merita o sansa.
La multi ani, Erika!

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Sfarsit de noiembrie

06/12/2008 at 00:07 (Sentimente) (, , , , , )

flower_and_snow_by_piggyhoho2Se apropie iarna. E frig si geamurile sunt inghetate. Miroase a frig, miroase a sarbatori. Atatea zile frumoase ce asteapta sa vina! Camera incalzita, un plover gros si o cana fierbinte de ceai… Parfum de fericire. Miroase a zapada, a flori de nea in par si a bataie cu bulgari. Caldura iernii se apropie. Mai citesc un rand dintr-o carte, mai iau o inghititura de ceai aromat… Aroma de fericire. Rock’n’roll si un film de dragoste. Imbratisarea calda a unui prieten si un zambet… Zambet de fericire. Joaca, dragoste, sarabatori, prieteni! Se apropie o lume de vis, o iarna friguroasa si plina de caldura. Vine iarna. O simt, e pe drum! Fulgii de nea stau sa cada, iar dimineata soarele zambeste oranj. Te incalzeste prin geamul inghetat. Racoare de iarna, vant, flori de gheata… Fiori de fericire! Un zambet somnoros si-o ciocolata calda si ne-am trezit. Ne-am trezit dornici sa iesim afara, in iarna. Caci cu ea avem intalnire…

Legătură permanentă 1 comentariu

Unde te-ai dus?

06/12/2008 at 00:02 (Sentimente) (, , , , , )

pheonix_by_shedreamsincolorCenusa se asterne pe sufletul ofilit fara sa intrebe. Se cerne usor, acopera totul si tine de cald. Si poate ca pare rece la atingere, dar arde, ca o vapaie aprinsa, ca focul din cuptorul cel mai incins, ca niste raze de soare pe soare. Zboara totul in jur, ne atinge si lasa urme. Ne lumineaza pentru a ne arata cat de intunecosi putem ajunge. Ne cere sa fim veseli pentru a ne intrista, ne da sperante pentru a ni le spulbera mai apoi. Traieste si moare. Viseaza si ingheaza. Straluce si apune.
Citeste printre randuri daca vrei sa vezi ceva. Uita dar aminteste-ti de mine. Bulgare cenusiu va ajunge inima ta, asa cum zapada, alba, catifelata, se murdareste, apoi se topeste… Sclipeste ca apa cristalina a unui rau ce ajunge in centrul orasului verde, plina de gunoaie. Cum e soarele intr-o zi de toamna. Atat de stralucitor, dar cu dinti, cu colti asemeni animalelor salbatice, atat de frumoase… atat de rele. Un oranj prafuit ce se transforma in moro sters. De ce oare si frunzele copacilor cad? Linistea si bucuria verdelui pur ce ingalbeneste, aratand atata gelozie, invidie, tristele; apoi cad, lasand copacii goi, singuratici. Ca fericirea suprema ce iti umple sufletul pentru a ti-l goli cu totul, fericirea vrajitoare ce te arde parfumat pe dinauntru pentru a te lasa cenusa.
Ce frumoase sunt revistele colorate care ne atrag asa atentia, revistele care a doua zi sunt la gunoi… sau chiar mai devreme. Ce flori frumoase! Crini, trandafiri… Inmiresmatii trandafiri rosii plini de dragoste, dorinta de amor, iubire, pasiune, ofiliti in dimineata urmatoare, la primul rasarit de soare cu petalele cazute. Cat de efemer. Ce viata lunga si totusi scurta. Ce e iubirea cand a doua zi dispare? De ce e soarele atat de rece iarna? Tandra copilarie unde te-ai dus?
O lacrima se scurge si s-a uscat, steluta de nea se topeste si a disparut. Un zambet apare misterios si s-a dus… Nu mai e, nimic nu mai e, nu mai e cum a fost. Ne-am schimbat. Suntem altii. Cenusa se transforma. Si la fel ca pasarea pheonix vom renaste din cenusa. Am renascut. Am inviat. Durerea s-a evaporat. Dar nu mai suntem noi. Acelasi trup, acelasi suflet si alta persoana. Te iubesc sau te urasc. Mi-e totuna. Visez cu ochii deschisi sau plutesc. Zbor ca o pana. Si totusi sunt vie . Din carne si oase. Si suflet. Sunt eu. Si tu nu esti…

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Next page »