Caragiale

09/07/2010 at 16:33 (Poezii, Sentimente) (, , , , )

Un gând, o imagine, un cuvânt, un gest…
totul îmi aminteşte de tine.
Un miros, o aromă, un vis
şi gândul îmi zboară spre tine.
Gutui, corcoduşe, portocale, grefă,
o minge pierdută, baschet, priviri,
batminton în şezut, râsete, amintiri…
O carte deschisă, un zâmbet fugar,
o piesă de teatru, un tânăr ştrengar,
o muzică lină, o glumă prea bună,
prieteni şi bancuri, reviste, furtună
de sentimente, poze, priviri,
bomboane de ciocolată, amintiri…
O chitară răsună, aplauze bat,
o voce ce ţipă, un caiet aruncat,
o minge ce zboară, un strigăt speriat,
o veste ce vine, un plâns disperat,
un ţurţure dulce ce cade ciudat,
bănci ocupate, o minge la coş,
băieţii aleargă, ghiozdane pe jos…
Scara e plină, coridorul e gol,
ora e… pe fereastră aş vrea să zbor.
Proiecte, interviuri, muzică pe hol,
răsete multe, de Marcel mi-este dor…
Bal, piscină, diplome, trandafiri,
Ani de liceu, amintiri…
Amintiri…

Legătură permanentă Lasă un comentariu

La umbra unui nuc…

15/05/2009 at 21:10 (Poezii, Sentimente) (, , , , , , , )

 

La umbra unui nuc m-am asezat sa scriu
Si scriu si zambesc, iti spun te iubesc si scriu…
Adie usor vantul in luna lui mai
Iar soarele ne-aduce parca o bucatica de Rai.
Crizantemele rad fericite in umbra luminii plapande
Si imprastie bucuria si tristetea lor naturii tremurande.
La umbra nucului stau si scriu si suspin,
zambesc apoi multumita in oglinda cerului senin.
Mii de petale de vis incerc sa astern pe hartie
Totul ramane in amintire… adie… adie…
La umbra unui nuc m-am asezat sa scriu
Si scriu si zambesc, iti spun te iubesc si scriu…
Adie usor vantul in luna lui mai
Iar soarele ne-aduce parca o bucatica de Rai.
Crizantemele rad fericite in umbra luminii plapande
Si imprastie bucuria si tristetea lor naturii tremurande.
La umbra nucului stau si scriu si suspin,
Zambesc apoi multumita in oglinda cerului senin.
Mii de petale de vis incerc sa astern pe hartie
Totul ramane in amintire… adie… adie…
-11 mai 2009-

Legătură permanentă 1 comentariu

O crizantema mi-a spus…

15/05/2009 at 21:01 (Poezii, Sentimente) (, , , , , , )

 

O crizantema plangand mi-a spus povestea lunii
Zambea trista ca o adevarata domnita sub soare,
Apusul venea inrosind privelistea lumii
Iar ea era doar o floare.
In noaptea cea neagra isi are doar luna ca sora
Si stele argintii o incalzesc linistit, 
Ar vrea sa danseze cu ele in hora
Dar vantul s-a potolit.
Noaptea e trista cand linistea e grea
Si crizantema viseaza la cantec si poeme,
Si-ar dori uneori sa fie o stea
Dar e prea devreme.
O albina prietena a venit la ea
O vizita frumoasa sa-i faca din zori.
Iar luna se stinse in dimineata aceea
Si ea a plecat la plimbare. In zori.
O crizantema plangand mi-a spus povestea lunii
Zambea trista ca o adevarata domnita sub soare,
Apusul venea inrosind privelistea lumii
Iar ea era doar o floare.
In noaptea cea neagra isi are doar luna ca sora
Si stele argintii o incalzesc linistit, 
Ar vrea sa danseze cu ele in hora
Dar vantul s-a potolit.
Noaptea e trista cand linistea e grea
Si crizantema viseaza la cantec si poeme,
Si-ar dori uneori sa fie o stea
Dar e prea devreme.
O albina prietena a venit la ea
O vizita frumoasa sa-i faca din zori.
Iar luna se stinse in dimineata aceea
Si ea a plecat la plimbare. In zori.
Stefan_Luchian_-_Crizanteme_galbene

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Adancimi intoarse spre tine

20/04/2009 at 23:12 (Poezii, Sentimente) (, , , , , , , , , , )

Era intuneric. Ploaia batea departe afara.
Si ma durea mana ca o ghiara
Neputincioasa sa se stranga
Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga.

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau in luna lui Marte.

Si-acum, cand tu-mi ineci obrajii, ochii
in parul tau
eu, ametit de valurile-i negre si bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau –

Prin staniu-mi vis, adesea, imi trece surazand
Femeie nestiuta ce-as vrea sa-mi fie draga,
Si sa-i fiu drag, si firea sa-si schimbe cand si cand
Si totusi, neschimbata, cu drag sa ma-nteleaga.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece in delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Era sfintita zi a-ntaiului sarut
Si visul crud din suflet mi-a pascut
Sorbind din plin balsamul tristetilor pagane,
Ce fara de regrete in veci de veci ramane,

In inima din care un suflet a cules
Un vis. Si ratacind cu ochii in eres,
Deodata-mi aparusi in fata pe strada larga si pustie
Zvarlind prin umbrele-nserarii infiorari de vesnicie.

Si iarasi astepti, astepti ce pare menit
Viata sa ti-o mareasca la nesfarsit.
Astepti ce de alta tarie tine,
ce-i unic, puternic din cale-afara
trezirea pietrelor,
adancimi intoarse spre tine.

 

–>din: Tudor Arghezi – Flori de mucigai,
Nichita Stanescu – Plaie in luna lui Marte,
Lucian Blaga – Din parul tau,
Paul Verlaine – Visul meu,
Nichita Stanescu – Ce bine ca esti,
Stephane Mallarme – Se intristase luna,
Rainer Maria Rilke – Amintire

Legătură permanentă 1 comentariu

O amintire…

13/01/2009 at 19:01 (Poezii) (, , , , , , , , )

dscn0655

O amintire ramasa-n desert,
O poza cu tine si-un zambet siret,
O rama uitata pe masa de lucru,
O cana cu ceai si un vis neutru.

Citesc printre randuri din cartea vietii,
M-ascund fericita de soarele diminetii,
Imi vad de drum cu haina in mana.
Chitara imi canta povestea in struna.

Mirosul de portocala in zare se stinge,
Bradul fatarnic scopul si-atinge,
Fulgi de nea cad pe iarba uscata,
Amintirea cea veche revine indata.

O lacrima ascunsa renaste pe loc,
Pe tine, nebune, nu te-am mai vazut deloc.
Poza mi-arata doi ochi tremurand;
Eu stau linistita cantecul ascultand.

O poza, un vis, un dor si-o chitara
E tot ce-a mai ramas de asta vara,
Iar iarna cea trista imi aminteste
Ca amintirea, copile, in mine traieste!

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Noiembrie

12/12/2008 at 22:43 (Poezii) (, , , )

In patul de marmura al diminetii
Stai ascuns de razele de soare,
Te pitesti ghemuit de problemele vietii,
Iti doresti sa dormi cu-atata ardoare.

Inca o scanteie a venit sa te incalzeasca
O adiere usoara a patruns pe fereastra,
Aerul inmiresmat incepe sa te-nfioare
In asternuturi invadeaza simpatica racoare.

Un dor de lume a-ncercat sa te trezeasca,
De vise ascunse dorind sa te fereastra.
Si-apare tot mai dulce-n camera micuta
Raza portocalie ce s-aseaza pe pernuta.

Te trezesti zambind, uitand de vise,
Cu gandul la noiembrie ce dragoste-ti daruise
Mereu, si fericire si soapte ascunse
In spatele urechii de voci nepatrunse.

Iti amintesti de toamna trecuta
Si de iarna cu cadouri colorate,
De fata cea vesela, simpla si tacuta
Ce te iubea fara sa-ti arate.

Pornesti prin casa in papuci,
Iti faci o cafea cu lapte si visezi
Sa vina azi la usa ta si s-o seduci,
Cu ea de mana-n lume sa evadezi.

Vorbesti in versuri, i-ai scrie poezii,
I-ai construi si omuleti din albele zapezii…
Dar e un vis, caci ea nu e cu tine,
De mult prea trista a plecat si nu mai vine…

Te-mbraci, pornesti pe strada, tu haihui.
Nu stii ce vrea sa-ti spuna viata, doar te supui,
Si mergi visand cu ochii mari si visatori,
In norii de noiembrie prea alergatori.

Citesti in soare poemul copilariei
Si-ti dai seama ca n-ai nicio treaba cu harul poeziei.
Te destepti intr-o lume mult prea rea
Dar esti fericit ca noiembrie e doar a ta.

Noiembrie visator si plin de bucurie,
Cu geruri aspre si dimineti senine.
Noiembrie-ndragostit si cu iubire
Pentru tine, pentru ea, pentru oricine…

Si astfel traversezi fara ratiune
Orasul palid si cu ganduri bune
Te joci cu tine, cu frunzele si cu aerul,
Un vis din care te mai desteapta doar gerul.

Noiembrie cald si rece impreuna
Iti spune raspicat: „Fii fericit!”
Din rele, bune, ce-i mai frumos aduna
Asa ca desi-ti lipseste, tu esti implinit.

PS: Nu trebuie sa intelegi ceva din poezia asta 😉

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Cersetor de fericire

05/12/2008 at 23:59 (Poezii) (, , , , , , )

Ca o papusa de ceara privesc cum taci
Si-ncet, in agonie, incepi sa-mi placi.
Caci lumea se invarte in jurul nostru si n-ai habar
Ca fericirea pentru unii este un dar.

Incepi sa razi dar imi displaci.
In tot ce faci tu esti stangaci, si te prefaci
Ca esti un inger, demon neinteles
Iar pentru tine nimic nu are sens.

De ce nu zici nimic? De ce nu ma lasi sa respir linistita
In lumea asta prea mare, buimacita
De atatea banci pustii? O lumanare stinsa sunt,
Ce sta ascunsa in coltul prafuit al zilei de demult.

Si-ncerc sa te privesc dar nu te vad, o ceata deasa ne desparte.
Citind in gol zareasc o mie de iluzii; lumina e departe.
Scantei de vis, mireasma de placere,
Abisul tau aduce doar durere.

Tu cersesti fericirea la usa casei mele,
La vechea fereastra ascunsa de zabrele:
Un suflet trist si singur, pustiu si parasit.
S-atatea rani vitrege ce l-au obosit!

Iar fericirea este rara, o regina vie cum nu au mai ramas.
Tu, straine, ar trebui sa fii un as
Ca s-o primesti. Dar ce vorbesc? Ti-as da-o
De-as sti unde s-o gasesc. Si-as adora-o.

Suntem cersetori de fericire, pirati in cautare de iubire,
Caci ea este comoara noastra, ascunsa in nestire.
Si vesnic intr-o eterna dilema ramanem:
Unde este, de ce pleaca, cand o vedem ce sa-i spunem…

Legătură permanentă 1 comentariu

Next page »