Adancimi intoarse spre tine

20/04/2009 at 23:12 (Poezii, Sentimente) (, , , , , , , , , , )

Era intuneric. Ploaia batea departe afara.
Si ma durea mana ca o ghiara
Neputincioasa sa se stranga
Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga.

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau in luna lui Marte.

Si-acum, cand tu-mi ineci obrajii, ochii
in parul tau
eu, ametit de valurile-i negre si bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau –

Prin staniu-mi vis, adesea, imi trece surazand
Femeie nestiuta ce-as vrea sa-mi fie draga,
Si sa-i fiu drag, si firea sa-si schimbe cand si cand
Si totusi, neschimbata, cu drag sa ma-nteleaga.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece in delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Era sfintita zi a-ntaiului sarut
Si visul crud din suflet mi-a pascut
Sorbind din plin balsamul tristetilor pagane,
Ce fara de regrete in veci de veci ramane,

In inima din care un suflet a cules
Un vis. Si ratacind cu ochii in eres,
Deodata-mi aparusi in fata pe strada larga si pustie
Zvarlind prin umbrele-nserarii infiorari de vesnicie.

Si iarasi astepti, astepti ce pare menit
Viata sa ti-o mareasca la nesfarsit.
Astepti ce de alta tarie tine,
ce-i unic, puternic din cale-afara
trezirea pietrelor,
adancimi intoarse spre tine.

 

–>din: Tudor Arghezi – Flori de mucigai,
Nichita Stanescu – Plaie in luna lui Marte,
Lucian Blaga – Din parul tau,
Paul Verlaine – Visul meu,
Nichita Stanescu – Ce bine ca esti,
Stephane Mallarme – Se intristase luna,
Rainer Maria Rilke – Amintire

Anunțuri

Legătură permanentă 1 comentariu