TEDxBucharest – Oana Pellea

01/12/2010 at 19:19 (Se intampla in lume, Sentimente, Teatru) (, , , )

Iti face atat de bine sa o asculti.

Legătură permanentă 1 comentariu

Caragiale

09/07/2010 at 16:33 (Poezii, Sentimente) (, , , , )

Un gând, o imagine, un cuvânt, un gest…
totul îmi aminteşte de tine.
Un miros, o aromă, un vis
şi gândul îmi zboară spre tine.
Gutui, corcoduşe, portocale, grefă,
o minge pierdută, baschet, priviri,
batminton în şezut, râsete, amintiri…
O carte deschisă, un zâmbet fugar,
o piesă de teatru, un tânăr ştrengar,
o muzică lină, o glumă prea bună,
prieteni şi bancuri, reviste, furtună
de sentimente, poze, priviri,
bomboane de ciocolată, amintiri…
O chitară răsună, aplauze bat,
o voce ce ţipă, un caiet aruncat,
o minge ce zboară, un strigăt speriat,
o veste ce vine, un plâns disperat,
un ţurţure dulce ce cade ciudat,
bănci ocupate, o minge la coş,
băieţii aleargă, ghiozdane pe jos…
Scara e plină, coridorul e gol,
ora e… pe fereastră aş vrea să zbor.
Proiecte, interviuri, muzică pe hol,
răsete multe, de Marcel mi-este dor…
Bal, piscină, diplome, trandafiri,
Ani de liceu, amintiri…
Amintiri…

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Fericirea

06/01/2010 at 15:45 (Filosofia mea, Sentimente) (, , , , , )

Fericirea este idealul vietii oricarui om. Desi putini sunt cei care o spun, sau care isi dau seama, oricine are ca principal scop in viata propria fericire, fie ea realizata prin dragoste, bani, cariera sau altceva.

Fericirea este acel lucru pe care toti il cauta si vor cu orice pret sa-l aiba, dar la care nu te vei opri niciodata. Unii au de la bun inceput tot ce altii se straduiesc sa obtina intr-o viata, dar nici cei din prima categorie, nici cei dintr-a doua nu se simt fericiti. Cei care duc lipsa de anumite lucruri isi doresc sa le aiba si in invidiaza pe ceilalti, iar cei care au acele lucruri nu pot trai fara sa isi doreasca altceva.

Toti suntem asadar in cautarea fericirii. Ea este scopul vietii. Poti cauta pe cineva cu care sa-ti inparti viata, fericirea ta fiind in iubirea acelei persoane. Poti cauta mijloacele cele mai potrivite de a te imbogati si a iti face toate poftele. Te poti stradui sa lucrezi in domeniul dorit, considerand ca aceasta este adevarata fericire pentru tine. Dar dragostea nu tine de foame, asa cum nici banii sau cariera nu iti pot oferi iubire si sprijin moral. Mereu vei gasi acel ceva ce iti lipseste pentru a-ti intuneca fericirea.

Intotdeauna omul a fost facut sa vada partea goala a paharului si oricate ar avea el isi doreste mai mult. Iar, de obicei, cu cat are mai mult, cu atat doreste si mai mult. Putini sunt cei care vad doar partea plina a paharului, cei care se multumesc cu ce au si se considera fericiti.

S-ar putea intelege de aici ca de fapt fericirea nu exista, ca este o utopie. Nu e cu totul fals. Pentru cei care vad fericirea in a avea totul, o viata perfecta, da, fericirea este o utopie.

Dar fericirea exista. Exista cu adevarat si este pretutindeni. fericirea se gaseste in cele mai marunte lucruri: un zambet, o imbratisare, o vorba buna, un balon sau o prajitura oferita unui copil. E nevoie doar sa faci pe cineva sa surada ca sa fii tu insuti fericit. fericirea este peste tot. Trebuie doar sa o vezi, sa deschizi ochii mari catre tot ce te inconjoara. Ea este acolo asteptandu-te sa o apuci de brat.

Cel care stie sa viseze si sa vada cum intr-o zi visele lui vor deveni realitate stie si cum sa fie fericit. Cel care obtine ceva si se bucura ca un copil este fericit.

Asadar cred ca fericirea trebuie simtita, nu cautata. Nu exista Eudaimon, nu exista o insula a fericirii. Ea este in noi.

Legătură permanentă 3 comentarii

Splendorile toamnei

30/10/2009 at 16:54 (Sentimente) (, , , , , , , )

Toamna. O, toamna! Veşnică regină a naturii, ea domneşte mândră peste ogoarele încărcate.

Se spune că toamna este anotimpul melancoliei, tristeţii, anotimpul în care natura este pe patul de moarte; că este primăvara iernii. Dar nu e doar atât. Trecând peste toate defectele ei, toamna este frumoasă, splendid de frumoasă.

Autumn_by_Ani02

După o vară plină de căldură, de râsete sănătoase, de hoinăreli sub cerul albastru senin, a venit toamna. A venit toamna cu ploile reci, cerul cenuşiu şi zilele palide, dar cu roadele bogate. Oamenii au început să culeagă fructele din livezile pline, viile se revarsă de strugurii dulci, şi în curând mustul ne va împrospăta simţurile. Gutuile, merele, perele, prunele, nucile umplu coşuri colorate.

Acum se strâng proviziile pentru iarnă: varză, gogoşari, castraveţi, conopidă, murături, cartofi. Se fac compoturi şi zacuscă. În pivniţă stau adunate butoaiele de vin şi samigenele de ţuică, iar casa toată miroase a gem si dulceaţă.

Toamna pictează în galben, portocaliu, arămiu, ruginiu şi roşu. Pictează natura întreagă. Frunzele acum colorate cad lin formând un covor moale multicolor, magic. Natura moare aşadar pentru a renaşte la primăvară. Şi ca toate lucrurile firave, ne arată că în această fragilitate stă toată puterea ei, toată forţa încântătoare de a prinde viată iar şi iar şi iar.

Început de toamnă… Se numară bobocii. A început un nou an şcolar care ne va înveseli zilele şi ne va face poate mai înţelepţi. Copiii încep o viaţă nouă, studenţii intră în sfarşit în viaţă, în lumea adevărată. O nouă şansă de a ne afirma.

Toamna e ca o regină frunoasă. Cu parul arămiu împletit cu frunze colorate şi fructe se plimbă prin livada de acum pustie. Covorul său regal ne arată pe unde a trecut. În urmă lasă amintirea zilelor cu soare, a nopţilor frumoase trecute pe nesimţite. Până şi soarele îi zâmbeşte larg, cu dinţii săi de aur. Se duce, trece încet, ne surâde şi pleacă Toamna cea mândră uşor.

Şi după cum spune Albert Camus, „Toamna este o a doua primăvară în care fiecare frunză este o floare”.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Visele sunt viata!

05/09/2009 at 23:06 (Filosofia mea, Sentimente) (, , , , )

De ce ne spun ca visele sunt simple vise si ca doar trebuie visate? Ce ne mai ramane din viata asta daca incetam sa visam?

In viata cel mai frumos lucru este sa fii fericit. Si cel mai fericit esti atunci cand faci ceea ce iti place cu adevarat. Sunt lucruri pe care iti doresti timp indelungat sa le poti realiza si lupti, te zbati, uneori reusesti, alteori nu.. depinde de cat de mult ai incercat. Dar atunci cand reusesti, dupa mult timp sa faci ceva ce candva ti se parea imposibil de realizat, atunci abia poti spune ca esti implinit, ca esti fericit cu adevarat!

De ce lucrurile pe care ti le doresti cu adevarat sunt pentru unii atat de simple, niste nimicuri poate, iar pentru tine par imposibile? Pentru ca de cele mai multe ori se imtampla asa. Atunci transformam acea dorinta a noastra intr-un vis. Eu stiu, cred cu toata fiinta ca nimic, absolut nimic nu este imposibil, iar atunci cand iti doresti ceva cu adevarat intreg universul te ajuta. Dar de ce exact cei care ar trebui sa te incurajeze nu fac altceva decat sa-ti spulbere visele si sa incerce sa te faca sa crezi sa visul e doar un vis, ca e imposibil?

Visele pentru asta exista, pentru asta le avem: pentru a le putea transforma in realitate! Daca nu iti transformi visul in realitate atunci altcineva il va trai in locul tau, altcineva va fi practic stapanul viselor tale, stapanul vietii tale! Nu lasa sa se intample asta! Nu renunta la visele tale pentru ca asa renunti la tine insuti! Nu te lasa batut pentru ca nu poti fi invins. Lupta pentru ceea ce iti doresti si crede cu tarie ca vei reusi. Speranta moare ultima, nu-i asa? Doar cu dragoste, speranta si pace vom putea salva lumea in care traim.

Asadar nu imi mai spuneti ce nu pot sa fac pentru ca eu pot! Pentru mine nimic nu e imposibil!

Legătură permanentă 9 comentarii

La umbra unui nuc…

15/05/2009 at 21:10 (Poezii, Sentimente) (, , , , , , , )

 

La umbra unui nuc m-am asezat sa scriu
Si scriu si zambesc, iti spun te iubesc si scriu…
Adie usor vantul in luna lui mai
Iar soarele ne-aduce parca o bucatica de Rai.
Crizantemele rad fericite in umbra luminii plapande
Si imprastie bucuria si tristetea lor naturii tremurande.
La umbra nucului stau si scriu si suspin,
zambesc apoi multumita in oglinda cerului senin.
Mii de petale de vis incerc sa astern pe hartie
Totul ramane in amintire… adie… adie…
La umbra unui nuc m-am asezat sa scriu
Si scriu si zambesc, iti spun te iubesc si scriu…
Adie usor vantul in luna lui mai
Iar soarele ne-aduce parca o bucatica de Rai.
Crizantemele rad fericite in umbra luminii plapande
Si imprastie bucuria si tristetea lor naturii tremurande.
La umbra nucului stau si scriu si suspin,
Zambesc apoi multumita in oglinda cerului senin.
Mii de petale de vis incerc sa astern pe hartie
Totul ramane in amintire… adie… adie…
-11 mai 2009-

Legătură permanentă 1 comentariu

O crizantema mi-a spus…

15/05/2009 at 21:01 (Poezii, Sentimente) (, , , , , , )

 

O crizantema plangand mi-a spus povestea lunii
Zambea trista ca o adevarata domnita sub soare,
Apusul venea inrosind privelistea lumii
Iar ea era doar o floare.
In noaptea cea neagra isi are doar luna ca sora
Si stele argintii o incalzesc linistit, 
Ar vrea sa danseze cu ele in hora
Dar vantul s-a potolit.
Noaptea e trista cand linistea e grea
Si crizantema viseaza la cantec si poeme,
Si-ar dori uneori sa fie o stea
Dar e prea devreme.
O albina prietena a venit la ea
O vizita frumoasa sa-i faca din zori.
Iar luna se stinse in dimineata aceea
Si ea a plecat la plimbare. In zori.
O crizantema plangand mi-a spus povestea lunii
Zambea trista ca o adevarata domnita sub soare,
Apusul venea inrosind privelistea lumii
Iar ea era doar o floare.
In noaptea cea neagra isi are doar luna ca sora
Si stele argintii o incalzesc linistit, 
Ar vrea sa danseze cu ele in hora
Dar vantul s-a potolit.
Noaptea e trista cand linistea e grea
Si crizantema viseaza la cantec si poeme,
Si-ar dori uneori sa fie o stea
Dar e prea devreme.
O albina prietena a venit la ea
O vizita frumoasa sa-i faca din zori.
Iar luna se stinse in dimineata aceea
Si ea a plecat la plimbare. In zori.
Stefan_Luchian_-_Crizanteme_galbene

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Next page »