Fericirea

06/01/2010 at 15:45 (Filosofia mea, Sentimente) (, , , , , )

Fericirea este idealul vietii oricarui om. Desi putini sunt cei care o spun, sau care isi dau seama, oricine are ca principal scop in viata propria fericire, fie ea realizata prin dragoste, bani, cariera sau altceva.

Fericirea este acel lucru pe care toti il cauta si vor cu orice pret sa-l aiba, dar la care nu te vei opri niciodata. Unii au de la bun inceput tot ce altii se straduiesc sa obtina intr-o viata, dar nici cei din prima categorie, nici cei dintr-a doua nu se simt fericiti. Cei care duc lipsa de anumite lucruri isi doresc sa le aiba si in invidiaza pe ceilalti, iar cei care au acele lucruri nu pot trai fara sa isi doreasca altceva.

Toti suntem asadar in cautarea fericirii. Ea este scopul vietii. Poti cauta pe cineva cu care sa-ti inparti viata, fericirea ta fiind in iubirea acelei persoane. Poti cauta mijloacele cele mai potrivite de a te imbogati si a iti face toate poftele. Te poti stradui sa lucrezi in domeniul dorit, considerand ca aceasta este adevarata fericire pentru tine. Dar dragostea nu tine de foame, asa cum nici banii sau cariera nu iti pot oferi iubire si sprijin moral. Mereu vei gasi acel ceva ce iti lipseste pentru a-ti intuneca fericirea.

Intotdeauna omul a fost facut sa vada partea goala a paharului si oricate ar avea el isi doreste mai mult. Iar, de obicei, cu cat are mai mult, cu atat doreste si mai mult. Putini sunt cei care vad doar partea plina a paharului, cei care se multumesc cu ce au si se considera fericiti.

S-ar putea intelege de aici ca de fapt fericirea nu exista, ca este o utopie. Nu e cu totul fals. Pentru cei care vad fericirea in a avea totul, o viata perfecta, da, fericirea este o utopie.

Dar fericirea exista. Exista cu adevarat si este pretutindeni. fericirea se gaseste in cele mai marunte lucruri: un zambet, o imbratisare, o vorba buna, un balon sau o prajitura oferita unui copil. E nevoie doar sa faci pe cineva sa surada ca sa fii tu insuti fericit. fericirea este peste tot. Trebuie doar sa o vezi, sa deschizi ochii mari catre tot ce te inconjoara. Ea este acolo asteptandu-te sa o apuci de brat.

Cel care stie sa viseze si sa vada cum intr-o zi visele lui vor deveni realitate stie si cum sa fie fericit. Cel care obtine ceva si se bucura ca un copil este fericit.

Asadar cred ca fericirea trebuie simtita, nu cautata. Nu exista Eudaimon, nu exista o insula a fericirii. Ea este in noi.

Legătură permanentă 3 comentarii

Visele sunt viata!

05/09/2009 at 23:06 (Filosofia mea, Sentimente) (, , , , )

De ce ne spun ca visele sunt simple vise si ca doar trebuie visate? Ce ne mai ramane din viata asta daca incetam sa visam?

In viata cel mai frumos lucru este sa fii fericit. Si cel mai fericit esti atunci cand faci ceea ce iti place cu adevarat. Sunt lucruri pe care iti doresti timp indelungat sa le poti realiza si lupti, te zbati, uneori reusesti, alteori nu.. depinde de cat de mult ai incercat. Dar atunci cand reusesti, dupa mult timp sa faci ceva ce candva ti se parea imposibil de realizat, atunci abia poti spune ca esti implinit, ca esti fericit cu adevarat!

De ce lucrurile pe care ti le doresti cu adevarat sunt pentru unii atat de simple, niste nimicuri poate, iar pentru tine par imposibile? Pentru ca de cele mai multe ori se imtampla asa. Atunci transformam acea dorinta a noastra intr-un vis. Eu stiu, cred cu toata fiinta ca nimic, absolut nimic nu este imposibil, iar atunci cand iti doresti ceva cu adevarat intreg universul te ajuta. Dar de ce exact cei care ar trebui sa te incurajeze nu fac altceva decat sa-ti spulbere visele si sa incerce sa te faca sa crezi sa visul e doar un vis, ca e imposibil?

Visele pentru asta exista, pentru asta le avem: pentru a le putea transforma in realitate! Daca nu iti transformi visul in realitate atunci altcineva il va trai in locul tau, altcineva va fi practic stapanul viselor tale, stapanul vietii tale! Nu lasa sa se intample asta! Nu renunta la visele tale pentru ca asa renunti la tine insuti! Nu te lasa batut pentru ca nu poti fi invins. Lupta pentru ceea ce iti doresti si crede cu tarie ca vei reusi. Speranta moare ultima, nu-i asa? Doar cu dragoste, speranta si pace vom putea salva lumea in care traim.

Asadar nu imi mai spuneti ce nu pot sa fac pentru ca eu pot! Pentru mine nimic nu e imposibil!

Legătură permanentă 9 comentarii

Sfarsit de noiembrie

06/12/2008 at 00:07 (Sentimente) (, , , , , )

flower_and_snow_by_piggyhoho2Se apropie iarna. E frig si geamurile sunt inghetate. Miroase a frig, miroase a sarbatori. Atatea zile frumoase ce asteapta sa vina! Camera incalzita, un plover gros si o cana fierbinte de ceai… Parfum de fericire. Miroase a zapada, a flori de nea in par si a bataie cu bulgari. Caldura iernii se apropie. Mai citesc un rand dintr-o carte, mai iau o inghititura de ceai aromat… Aroma de fericire. Rock’n’roll si un film de dragoste. Imbratisarea calda a unui prieten si un zambet… Zambet de fericire. Joaca, dragoste, sarabatori, prieteni! Se apropie o lume de vis, o iarna friguroasa si plina de caldura. Vine iarna. O simt, e pe drum! Fulgii de nea stau sa cada, iar dimineata soarele zambeste oranj. Te incalzeste prin geamul inghetat. Racoare de iarna, vant, flori de gheata… Fiori de fericire! Un zambet somnoros si-o ciocolata calda si ne-am trezit. Ne-am trezit dornici sa iesim afara, in iarna. Caci cu ea avem intalnire…

Legătură permanentă 1 comentariu

Cersetor de fericire

05/12/2008 at 23:59 (Poezii) (, , , , , , )

Ca o papusa de ceara privesc cum taci
Si-ncet, in agonie, incepi sa-mi placi.
Caci lumea se invarte in jurul nostru si n-ai habar
Ca fericirea pentru unii este un dar.

Incepi sa razi dar imi displaci.
In tot ce faci tu esti stangaci, si te prefaci
Ca esti un inger, demon neinteles
Iar pentru tine nimic nu are sens.

De ce nu zici nimic? De ce nu ma lasi sa respir linistita
In lumea asta prea mare, buimacita
De atatea banci pustii? O lumanare stinsa sunt,
Ce sta ascunsa in coltul prafuit al zilei de demult.

Si-ncerc sa te privesc dar nu te vad, o ceata deasa ne desparte.
Citind in gol zareasc o mie de iluzii; lumina e departe.
Scantei de vis, mireasma de placere,
Abisul tau aduce doar durere.

Tu cersesti fericirea la usa casei mele,
La vechea fereastra ascunsa de zabrele:
Un suflet trist si singur, pustiu si parasit.
S-atatea rani vitrege ce l-au obosit!

Iar fericirea este rara, o regina vie cum nu au mai ramas.
Tu, straine, ar trebui sa fii un as
Ca s-o primesti. Dar ce vorbesc? Ti-as da-o
De-as sti unde s-o gasesc. Si-as adora-o.

Suntem cersetori de fericire, pirati in cautare de iubire,
Caci ea este comoara noastra, ascunsa in nestire.
Si vesnic intr-o eterna dilema ramanem:
Unde este, de ce pleaca, cand o vedem ce sa-i spunem…

Legătură permanentă 1 comentariu

Liceu – cimitir al tineretii mele?

05/12/2008 at 23:57 (Adolescenta) (, , , , , )

De cate ori nu te-ai gandit ce bine ar fi sa termini mai repede liceul? De cate ori nu ti-ai dorit sa scapi odata de toate, de atatea ore plictisitoare, pauze prea scurte si sa ajungi in sfarsit la facultate unde sa faci doar ceea ce-ti place, fara atatea materii nefolositoare!
Ei bine, nu e chiar asa… Ma gandesc la ziua in care vom termina si mai mult ca sigur va fi una foarte fericita. Totusi, nu crezi ca dupa aceea iti va lipsi liceul? Adu-ti aminte cat de mult iti dorai in clasele primare sa devii licean! Cu cata ardoare sperai sa vina mai repede ziua in care vei intra pe portile liceului si vei fi boboc.
Aminteste-ti primele momente din viata de licean! Ziua in care ti-ai cunoscut colegii, ziua in care a inceput crearea unor noi prietenii. Si acestia vor fi toata viata prietenii tai cei mai deosebiti. Ai trecut peste zile grele, cu lucrari si teze, peste zile in care chiuleai in curtea scolii sau in parc, peste zile frumoase in care ai ras mult si te-ai simtit bine…
Liceul este locul in care ne petrecem cei mai frumosi ani ai vietii! perioada in care legam prietenii, in care ne descoperim pe noi insine, in care descoperim viata si in final ne maturizam. El face legatura intre copilarie si adolescenta, intre adolescenta si maturitate…
Sa fie oare liceul cimitirul adolescentei noastre? Poate ca da. Aici vor ramane ingropati anii dragi ai adolescentei, ani in care credeam ca suntem stapanii lumii si visam cu ochii deschisi, in care eram fericiti si ne indragosteam tot timpul, ani in care credeam ca totul este posibil si nimeni nu ne poate face niciun rau… Cu siguranta ca vor ramane in inimile noastre pentru totdeauna: prieteni, profesori, lungile coridoare si scarile aglomerate unde iti pierdeai toata pauza incercand sa cobori, cantina cu mancare calda, cam rar, rafturi goale si ciocolata la negru, aparatul de cafea mai mereu stricat, sala de sport de unde veneam epuizati si cu febra musculara pentru o saptamana, curtea scolii, plina mereu de fete cunoscute…
Este liceul asadar un cimitir al tineretii? Poate ca e prea sumbru cuvantul… hai sa-l consideram mai bine un „caiet de amintiri” pastrat intr-un raft prafuit din biblioteca sufletului nostru.

Legătură permanentă 1 comentariu