Liceu – cimitir al tineretii mele?
De cate ori nu te-ai gandit ce bine ar fi sa termini mai repede liceul? De cate ori nu ti-ai dorit sa scapi odata de toate, de atatea ore plictisitoare, pauze prea scurte si sa ajungi in sfarsit la facultate unde sa faci doar ceea ce-ti place, fara atatea materii nefolositoare!
Ei bine, nu e chiar asa… Ma gandesc la ziua in care vom termina si mai mult ca sigur va fi una foarte fericita. Totusi, nu crezi ca dupa aceea iti va lipsi liceul? Adu-ti aminte cat de mult iti dorai in clasele primare sa devii licean! Cu cata ardoare sperai sa vina mai repede ziua in care vei intra pe portile liceului si vei fi boboc.
Aminteste-ti primele momente din viata de licean! Ziua in care ti-ai cunoscut colegii, ziua in care a inceput crearea unor noi prietenii. Si acestia vor fi toata viata prietenii tai cei mai deosebiti. Ai trecut peste zile grele, cu lucrari si teze, peste zile in care chiuleai in curtea scolii sau in parc, peste zile frumoase in care ai ras mult si te-ai simtit bine…
Liceul este locul in care ne petrecem cei mai frumosi ani ai vietii! perioada in care legam prietenii, in care ne descoperim pe noi insine, in care descoperim viata si in final ne maturizam. El face legatura intre copilarie si adolescenta, intre adolescenta si maturitate…
Sa fie oare liceul cimitirul adolescentei noastre? Poate ca da. Aici vor ramane ingropati anii dragi ai adolescentei, ani in care credeam ca suntem stapanii lumii si visam cu ochii deschisi, in care eram fericiti si ne indragosteam tot timpul, ani in care credeam ca totul este posibil si nimeni nu ne poate face niciun rau… Cu siguranta ca vor ramane in inimile noastre pentru totdeauna: prieteni, profesori, lungile coridoare si scarile aglomerate unde iti pierdeai toata pauza incercand sa cobori, cantina cu mancare calda, cam rar, rafturi goale si ciocolata la negru, aparatul de cafea mai mereu stricat, sala de sport de unde veneam epuizati si cu febra musculara pentru o saptamana, curtea scolii, plina mereu de fete cunoscute…
Este liceul asadar un cimitir al tineretii? Poate ca e prea sumbru cuvantul… hai sa-l consideram mai bine un „caiet de amintiri” pastrat intr-un raft prafuit din biblioteca sufletului nostru.
Orange Obsession 