Sambure de adevar
Sambure de adevar ce stralucesti in neant
Mi-ai aparut ca un vis ce-mi pare distant
Si stralucesti, te vad incet dar dispari,
In fiecare noapte, tu doar ca o umbra mi-apari.
Te vad zambind, razand, chicotand
Un gand fioros ce pare prea bland.
Lumina ti-arati si totusi esti trist
Caci fericire absurda te face inchis.
Lacrimi de ploaie ce curg siroaie-n oras
Se-aud cum bat in geam patimas.
Incearca sa scoale tot ce-i adormit;
Mai multa neliniste ele trimit.
Visul si-urmeaza calea incet,
Ma poarta mincinos pe un drum secret,
Mi-arata iar ce nu-i adevarat;
Din calea reala iarasi m-abat.
Incerc sa zbor spre adevar. Nu reusesc.
Plutesc in gol. Sa ma trezesc nu indraznesc.
Ma cheama, ma minte, mi-arata ce vrea…
Visul e tainic, noaptea e grea.
Alunec visand pe calea spre stele
Cu toate sperantele, dorintele mele.
Tu, adevar, mi-apari ca un lunatic
Si cand ma trezesc dispari enigmatic.
Plapuma-i groasa, perna prea mare
Ma pierd in cearseafuri fugind iar de soare
Si doare, cand secretul e tainic
Ascuns departe in visul salbatic.
Ce senzatie ciudata cand in cei doi astri
Iubiti, apusi ai tai ochi albastri
Nu se mai vede nimic! Decat minciuna
E clara in ei ca intotdeauna.
Minti de placere, aduci doar durere.
Zambetul tau e ca o scanteie. O adiere
De dragoste albastra rasare dar piere.
Luminita-i ascunsa in apropiere.
Si cand, in sfarsit, dai totul pe fata
Ma rup iar de lume, mirarea ma-ngheata
Dar rad impacata. Adevarul te linisteste,
Desi mai apoi tot el te buimaceste…
Orange Obsession 