Sambure de adevar

05/12/2008 at 23:58 (Poezii) (, , , , , , )

Sambure de adevar ce stralucesti in neant
Mi-ai aparut ca un vis ce-mi pare distant
Si stralucesti, te vad incet dar dispari,
In fiecare noapte, tu doar ca o umbra mi-apari.

Te vad zambind, razand, chicotand
Un gand fioros ce pare prea bland.
Lumina ti-arati si totusi esti trist
Caci fericire absurda te face inchis.

Lacrimi de ploaie ce curg siroaie-n oras
Se-aud cum bat in geam patimas.
Incearca sa scoale tot ce-i adormit;
Mai multa neliniste ele trimit.

Visul si-urmeaza calea incet,
Ma poarta mincinos pe un drum secret,
Mi-arata iar ce nu-i adevarat;
Din calea reala iarasi m-abat.

Incerc sa zbor spre adevar. Nu reusesc.
Plutesc in gol. Sa ma trezesc nu indraznesc.
Ma cheama, ma minte, mi-arata ce vrea…
Visul e tainic, noaptea e grea.

Alunec visand pe calea spre stele
Cu toate sperantele, dorintele mele.
Tu, adevar, mi-apari ca un lunatic
Si cand ma trezesc dispari enigmatic.

Plapuma-i groasa, perna prea mare
Ma pierd in cearseafuri fugind iar de soare
Si doare, cand secretul e tainic
Ascuns departe in visul salbatic.

Ce senzatie ciudata cand in cei doi astri
Iubiti, apusi ai tai ochi albastri
Nu se mai vede nimic! Decat minciuna
E clara in ei ca intotdeauna.

Minti de placere, aduci doar durere.
Zambetul tau e ca o scanteie. O adiere
De dragoste albastra rasare dar piere.
Luminita-i ascunsa in apropiere.

Si cand, in sfarsit, dai totul pe fata
Ma rup iar de lume, mirarea ma-ngheata
Dar rad impacata. Adevarul te linisteste,
Desi mai apoi tot el te buimaceste…

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Peste haos, victorioasa

05/12/2008 at 23:55 (Poezii) (, , , , , , , )

Soarele, mai nou, rasare l-asfintit.
E-o lume rece, cruda aceasta care vine
Si doar atunci si numai cand ma gandesc la tine,
Se-arata dragostea ce mi s-a ivit.

Balaurul rasuna din grota de pe munte
Si-asteapta iar sfarsitul prezentului popor.
Spre-oras s-abate vantul, un infernal izvor
De rele, nesfarsite, vechi batalii abrupte.

Si parca vine iar epoca straveche
Cu monstri ce ma-nconjoara acum la nesfarsit
Dar nu, privirea-mi joaca feste iar si e gresit.
Vine, ma incalzeste sufletul pereche.

Si-acum esti langa mine, ma incalzesti usor.
Dorinta-i iarasi vie, se-aprinde-ncetisor…
Rasar de pretutindeni scantei de rosu pur,
Te tin la piept, in brate, si te ador, iti jur.

Petale parfumate de trandafiri in sange
Acopera tot patul ca un covor regal.
Mireasma catifelata fara de egal,
Miros de portocala in camera se strange.

Privirea-ti cafenie ma urmareste-ncet
Pe gat, pe sani, pe coapse – tresare un fior
Si cand cu tandru-ti suflu tu ma atingi usor
Renasc pe-a-ntregu vie si te privesc discret.

Apari ca o fantasma, un inger alb, divin
Ce-alene-mi vine-n cale sa lumineze iar
Padurea-mi-ntunecoasa, salbatica, si iar
Te vad, te strang la pieptu-mi-n brate si te alin.

Doresc a te cunoaste mai mult si tot mai mult
Sa-mi spuna iar iubirea ce cauta, ce vrea,
Eu te doresc pe tine si inima-ti ascult
Cum bate la nesfarsit langa urechea mea.

Si stele, astre, comete, galaxii
Ne spun ce e iubirea si ne privesc cu drag
De-acolo sus, din acel frumos, pustiu meleag
Si-uimiti, fericiti tac si balaurii.

Si uite-asa, se pare, iubirea va invinge
Si niciun rau din lume nu e mai presus.
Soarele apune acum iar la apus
Iar dragostea-mi, iubite, nicicand nu se va stinge.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

« Previous page