Cersetor de fericire

05/12/2008 at 23:59 (Poezii) (, , , , , , )

Ca o papusa de ceara privesc cum taci
Si-ncet, in agonie, incepi sa-mi placi.
Caci lumea se invarte in jurul nostru si n-ai habar
Ca fericirea pentru unii este un dar.

Incepi sa razi dar imi displaci.
In tot ce faci tu esti stangaci, si te prefaci
Ca esti un inger, demon neinteles
Iar pentru tine nimic nu are sens.

De ce nu zici nimic? De ce nu ma lasi sa respir linistita
In lumea asta prea mare, buimacita
De atatea banci pustii? O lumanare stinsa sunt,
Ce sta ascunsa in coltul prafuit al zilei de demult.

Si-ncerc sa te privesc dar nu te vad, o ceata deasa ne desparte.
Citind in gol zareasc o mie de iluzii; lumina e departe.
Scantei de vis, mireasma de placere,
Abisul tau aduce doar durere.

Tu cersesti fericirea la usa casei mele,
La vechea fereastra ascunsa de zabrele:
Un suflet trist si singur, pustiu si parasit.
S-atatea rani vitrege ce l-au obosit!

Iar fericirea este rara, o regina vie cum nu au mai ramas.
Tu, straine, ar trebui sa fii un as
Ca s-o primesti. Dar ce vorbesc? Ti-as da-o
De-as sti unde s-o gasesc. Si-as adora-o.

Suntem cersetori de fericire, pirati in cautare de iubire,
Caci ea este comoara noastra, ascunsa in nestire.
Si vesnic intr-o eterna dilema ramanem:
Unde este, de ce pleaca, cand o vedem ce sa-i spunem…

Un comentariu

  1. Maria said,

    interesanta metafora… nu m-as fi gandit niciodata la un cersetor de fericire…

Lasă un comentariu